În ultima vreme am observat că eu chiar trăiesc într-o lume a mea. Deşi e foarte diferită, are câteva puncte comune cu lumea voastră- sau, să zicem, lumea comună pe care o împărtăşim cu toţii, în caz că mai plătiţi şi voi chirie să aveţi o lume a voastră.
Unul din aceste puncte comune este limba, în cazul de faţă- Româna, pentru că, după cum v-aţi imaginat, Ianii din lumea mea trebuie să comunice cu nebunii din lumea "normală".
Ei, bine, dragii mei, există câteva diferenţe şi le nivel de limbă, aşa că daţi-mi voie să vă educ în ale Limbii Române după Ian.
Primul exemplu (cu totul arbitrar că în lumea lui Ian nu există alfabet) este după cum urmează:
Guşter
Româna de bază:
GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. S.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. S.n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III
Româna de baltă:
GUŞTER, Persoană care nu îl influenţează pe Ian în niciun fel, căreia nu îi dă nicio importanţă, este necunoscută, de o importanţă obscură sau chiar absentă. Persoană a carei existenţă pe această planetă nu are nicio importanţă de nicio formă sau culoare.
Exemplu:
"-Ai auzit de Dan Pavel?
-Nu, cine-i ăla?
-Ei... un guşter."
Cuvinte Derivate:
A GUŞTERI, A nu face nimic important. A pierde timpul, de cele mai multe ori cu o persoană neinteresantă (un guşter).
"-Ce faceţi măi aici?
-Guşterim."
Sinonime:
ŞPÂRLĂ (a nu se confunda cu paronimul şopârlă, care denumeşte un animal)
Ex:
"Ia vino la tablă, băi... şpârlă." Adrian Holban
Referinţe literare/din media:
"Reptilia lacerta pe latineşte, lézard în franceză, pe limba maternă guşter."
Toma Caragiu
14 years ago
